Îi recunoști ușor. După felul în care îți schimbă radical viața, pentru totdeauna. După numărul de “probleme” pe care le au. După felul în care sunt gata mereu să îi ajute pe ceilalți, înaintea lor. După cum zâmbesc, după cum greșesc, după cum iubesc, după cum uită.
Se întâmplă să îi întâlnești într-o viață. Stăteau la aceeași coadă la supermarket ca și tine. Sau ți-au creat un grup de suport să nu mai crezi că ești singur/ă. Sau îi descoperi pe internet citindu-le scrierile, la un curs, în trafic sau când îți ridică colile zburătăcite de vânt de pe trotuar. Uneori ciocnirea cu ei este atât de violentă încât crezi că ai fost transportat într-un alt univers. Sau că ei vin din altă lume. Au priviri pătrunzătoare, cunosc multe, au trăit multe și niciodată nu spun cât știu.
Niciunul nu e ușor de înțeles. Magnetic, hipnotic, vibrant, Lucrătorul în Lumină te atrage, te farmecă, te energizează, ca mai apoi să îți întoarcă lumea pe dos. Când crezi că ai început să înveți despre el, când credeai că știi ce face, că e previzibil deja, are tot timpul la îndemână un soi de imprevizibilitate cu care te intimidează. Niciodată nu știi de ce e capabil până la capăt, niciodată nu știi dacă va mai rămâne preț de o secundă sau nu îl vei mai regăsi decât în alte vieți.
Lucrătorii în Lumină nu se justifică. Nu ceartă și nu pedepsesc. Nu dau lecții dar nu așteaptă nici să le ceri. Trăiesc la hotarul dintre lumi și, de cele mai multe ori, trec drept neînțeleși pentru mulți. Desigur, cum altfel, când văd deopotrivă lumea de aici și cele nevăzute ale altor universuri? Dacă ai întâlnit vreodată unul știi despre ce vorbesc.
Îi vezi zâmbind uneori. Pentru că sobrietatea cu care se înconjoară și-o poartă pe post de scut. Sunt acele genii neînțelese care, de cele mai multe ori, trec prin mâinile oamenilor, judecați, tranșați și condamnați de legi cărora nu li se supun. Sunt dezbrăcați în piețele publice, agățați de stâlpul infamiei pentru fiecare faptă bună pe care o fac și care nu este pe deplin înțeleasă decât cei care deja văd, ca și ei, în întuneric.
Lucrătorii în Lumină sunt cei care deschid ochii minții celor care sunt deja pregătiți: să renunțe la tipare mentale, la prejudecăți, la boală și să facă alegeri. Acele alegeri care le permit să se poziționeze pe drumul pe care, într-o zi, vor întâlni un astfel de Lucrător în Lumină.
“Damnații” zilelor noastre ridică Lumea. În cele mai întunecate tenebre umane se afundă fără urmă de teamă, disecând psihicul. Chirurgia e specialitatea lor, o medicină a sufletului, spiritului, psihicului uman de care niciun altul nu s-ar încumeta. Își asumă pierderile. Greșelile. Neîmplinirile. Rănile. Și fericirea aceea brută, necosmetizată de vitrinele planetare. Pentru că scopul lor nu este suferința ci scoaterea ei din fiecare cotlon în care a fost încrustată vreme de mii de ani.
Le ceri, îți sunt sprijin. Îi cauți și vin pe calea ta. Fugind de ei te vei împiedica la un moment dat. De cunoașterea lor. De tăcerea lor. De răceala armurilor cu care își învelesc trupurile pentru privirile celor mulți. Nu par deloc ființe prea comod de abordat. Uneori sunt aroganți. Alteori prea indiferenți să treacă drept maeștri. Unii sunt conștienți de propria valoare fără ca asta să treacă drept orgoliu. Alții.. încă învață să se vadă strălucind.
De multe ori par slabi în fața orgoliilor cunoașterii umane. Sunt toate acestea la un loc. Pentru cei care nu vad dincolo de platoșele lor. Dar pentru alți câțiva…sunt mult mai mult de atât.
În realitate nu sunt cu nimic diferiți față de tine. Atât numai că… luminează mai mult. Au în spate cunoașterea milenară a tuturor școlilor prin care au trecut. A tuturor bătăliilor purtate. A cicatricilor săpate adânc în carne și suflete. Și pentru ele… nu mai au răbdare. Uneori aleargă atât de tare să salveze suflete căci sunt gata să și-l piardă pe al lor. Alteori nu mișcă un deget. Și asta ajunge să îi coste. Dar atunci se refac…
Probabil, în negura timpului au îndoit genunchiul într-un legământ sacru de a-i ridica pe cei care vor să crească. În nicio viață asta nu se (răs)plătește mai scump ca acum.
Lucrătorii în Lumină sunt cei care ridică lumea. Cei pe care uneori îi vezi trâmbițând la Tv sau social media dar niciodată în prime time. Acolo e locul întunericului de multe ori, locul obiectelor care îți iau ochii cu strălucirea lor, dar nu și cu goliciunea substanței. Îi mai vezi în terapii și ONG-uri. Acelea ridicate cu trudă și dragoste, acelea care mută munți fără să aștepte laude și statui. Îi recunoști în terapiile cu care modelează psihicul uman fără să simți vreo greutate și îi recunoști după cum știu să își primească tributul realizărilor, cu modestie, fâstâcindu-se de multe ori în fața laudelor. Îi vezi prin templele uitate de mătăniile celor mulți, în care abia mai licăre flacăra ținută vie de câte un suflet împovărat de griji și ani. În coastele dealurilor unde altădată se strecura lumina opaițului ce ridica rugăciunile la cer prin sufletele oamenilor, nu prin șipcile prin care astăzi cade cerul în picături mărunte. Îi regăsești în trafic, când grăbit le tai calea și ei nu te înjură, claxonând infernal. Sau căutându-ți leacul bolii de care suferi, dincolo de corpul fizic, deși în viața asta au ales să fie medici.
Îi mai observi scriind câte o maximă, predând în școli, ajutând bolnavii deși nu au o diplomă recunoscută aici de marile conclave ale omenirii. Îi vezi lăsând pe unde trec mireasma liniștii în timpul celor mai aprige furtuni ale gândurilor. Îi recunoști după cum se evaporă, închizând ușa în urma lor, fără să îți ceară ceva. Seara, când dai la o parte zgura de peste zi îți amintești parfumul lor. Miros a carne arsă de cotidian, dar mai mult a lumina clipei.
Poate nu îi înțelegi mereu. Poate sunt prea mult pentru tine. Cu siguranță te frustrează. Sunt enervanți uneori, aprigi, necizelați de normele umane, dar imposibil de neobservat.
Uneori îi vrei în viața ta cu aceeași îndârjire cu care, în secunda următoare, i-ai arunca la marginea universului, pentru totdeauna. Sevrajul acesta îți vibrează în fiecare celulă a făpturii până începi… transformarea.
Niciodată un Lucrător în Lumină nu trece prin viața ta fără să lase urme. Sunt greu de strunit, greu de acceptat, dar lupta pe care o porți nu e cu el, ci cu umbra ta. Odată lăsate în urmă prejudecățile, programele mentale, temerile, toate tarele educației desuete îi vei vedea Lumina, pasiunea, focul, curajul, cunoașterea și vei învăța să îl privești pe Lucrătorul în Lumină așa cum este: un învățător? Un războinic? Un Maestru? Nicidecum.
Ci doar mesagerul transformării tale ca Om. Darul cel mai de preț pe care ți-l poate oferi un Lucrător în Lumină.
Fara cuvinte….super spus! Multumesc! 🙂
Și eu mulțumesc, Roxana! La mulți ani sănătoși!