Istoria medicamentelor arată clar care a fost sursa ei de inspirație: natura. Cu toate acestea, sursele naturale au, în zilele noastre, dezavantaje. Imaginează-ți că ești un manager de companie farmaceutică care își privește depozitul de saci de plante, ierburi, rădăcini, scoarțe importate din toate colțurile lumii. Și stai și te întrebi ce ar putea merge prost cu marfa ta…
Plantele sunt vulnerabile la condițiile climatice, inclusiv la catastrofe naturale. Dacă vreuna din materiile tale prime nu reușește să ajungă în producție în condiții optime, compania ta nu va reuși să producă medicamentele de care se folosesc zilnic, miliarde de oameni. Ce s-ar întâmpla cu aceștia atunci? De aceea producătorii au încercat să găsească o soluție creând sau replicând în laborator ingredientele active din plante, dar alcătuindu-le într-o formulă mult mai stabilă, ușor de controlat, din punct de vedere chimic.
Cu toate acestea, medicina secolului XXI se pare că ia o altă turnură și, se reîntoarce cu ajutorul aromaterapiei și fitoterapiei, la rădăcini. Adică, din nou, la natură. Și asta pentru că multiplele efecte adverse ale medicamentelor sintetice, ale formulelor chimice create în laborator, au determinat tot mai mulți oameni să conștientizeze că și medicina alopată este doar derivată din medicina naturistă, cea tradițională, folosită cu succes, de mii de ani.
Totuși, companiile farma sunt încă interesate de natură. Unele componente ale medicamentelor sunt chimice, altele naturale. În adâncul junglelor de pe întinsul pământului, reprezentanți ai acestor companii testează și astăzi diverse variante naturale pe care să le poată exploata, nu pentru a le utiliza la scală largă, ci doar pentru a le studia mai bine pentru a le reproduce în laborator. Așa se nasc noi desoperiri, așa medicina alopată se apropie, din ce în ce mai mult, de sursa ei primordială.
Un studiu realizat de laureatul la Premiul Nobel, cel care a descoperit virusul hepatitei B, B.S. Blumgerg a demonstrat că acest virus a fost eliminat din corp în proporție de 59% la pacienți tratați timp de 30 de zile cu Phyllantus Amarus, o plant folosită de peste 2000 de ani în medicina ayurvedică, în tratarea bolilor ficatului.
Cu toate acestea, planta nu va fi fost folosită deoarece, pentru a putea ajunge pe piața de desfacere pentru tratamentul acestui virus ar avea nevoie de zeci, poate sute de teste clinice costisitoare financiar, deoarece copaniile pharma nu intenționează să vândă plante sau extracte de plante. În multe țări ale lumii însă, în vremurile noastre, plantele pot fi comercializate drept suplimente naturiste, fără însă a avea indicație de a trata o anumită patologie.
Un lucru este cert: atât medicina alopată, cât și cea tradițională își au consumatorii lor. Există, deopotrivă, adepți ai medicamentelor, precum sunt și cei ai folosirii uleiurilor esențiale sau fitoperapiei. Așa cum în natură nu există două plante la fel nici măcar din aceeași specie, la fel suntem și noi, oamenii, diferiți și facem alegeri diferite și este firesc să fie așa.
