Esențele din plante au fost folosite de mii de ani pentru a îmbunătăți starea de spirit, a calma, a vindeca, a înfrumuseța, a face oamenii să se simtă bine. Când oamenii aud despre Aromaterapie, majoritatea se gândesc automat la ameliorarea stresului și reducerea tensiunilor. În realitate, acestea sunt doar vârful iceberg-ului, deoarece uleiurile esențiale conferă trupului, minții, emoțiilor și stării noastre de spirit, mult mai multe.
Nu trebuie să fii neapărat bolnav ca să folosești uleiuri esențiale pentru tine. În aromaterapie totul este despre potențial – nu doar al corpului de a fi tămăduit, ci și al minții/creierului de a funcționa optim în armonie cu emoțiile. Practic misiunea noastră este să asigurăm în orice moment și un weelbeing al creierului.
Uleiurile esențiale îți permit să recapeți controlul asupra minții tale și să îți creezi starea optimă emoțională specifică ție. Aceasta este dificil de măsurat, deoarece pentru fiecare dintre noi reprezintă altceva, iar uleiurile te vor ajuta, cu siguranță, să descoperi care este starea ta optimă de bine.
Scurt istoric al Aromaterapiei
De peste 5000 de ani omenirea folosește plantele, flori, frunze, fructe, rădăcini în medicina naturistă. În orașul antic sumerian Nipur prescripțiile fitoterapeutice erau scrise pe tăblițe de lut. De la acești sumerieni s-au păstrat o parte din prescripții. Așa am aflat că, printre plantele cu vechime se numără cimbrul, pinul, mirul, care și astăzi sunt folosite sub formă de uleiuri esențiale.
La origine toate medicamentele erau naturale. În sistemul medicinal ayurvedic, cu o vechime de peste 5000 de ani sunt menționate peste 8000 de tratamente naturiste care foloseau plantele sau materiale minerale.
Prima farmacie documentată (cf. W.A. Worwood) despre care știm astăzi datează din China, din urmă cu 2800 de ani î.e.n. În tradiția vestică, creditul pentru apariția botanicii drept știință aplicată îi revine doctorului/vindecătorului Pedanios Dioscorides, de la care avem publicația “Materia Medica”, ce detaliază proprietățile medicinale a peste 600 de plante. Astfel de cărți ne-au rămas de mai bine de 1400 de ani, stând la baza medicinei moderne de astăzi.
Aspirina, cunoscută astăzi drept acid acetilsalicilic este un produs sintetic apărut în 1899 derivat din salicină, un ingredient denumit după salix, o formă de salcie. De mii de ani rășini și seva scoarței și frunzelor de salcie au fost folosite pentru a trata reumatismul, neuralgia și alte condiții.
Conceptul de chimie medicinală a fost introdus în 1520 de Paracelsus, pe numele său real Theophrastus Bombastus, care la acea vreme a pledat pentru folosirea sărurilor minerale și a experimentat diverse procedee chimice, printre care și distilarea (nu chiar așa de nou, acest proces a fost folosit cu succes și în antichitate).
Aveau să treacă însă alte 300 de ani până la documentarea propriu-zisă a chimiei medicinale, inspirată de germanul Friedrich Serturner, care în 1806 a izolat pentru prima dată alcaloidul dintr-o sursă naturală – papaver somniferum – dându-i acestui compus chimic denumirea de Morfină, după Morpheus, zeul grec al viselor.
Oamenii trăiesc de mii de ani în comuniune cu natura. Femeile își orientau și reglau ciclul menstrual în funcție de fazele lunii. Foloseau leacuri din ierburi, iar bărbații respectau autoritatea divină, prin ritualuri. Oamenii își sacralizau activitățile zilnice folosind plantele. Fie prin fumigații, fie ajutau la tămăduirea trupului prin decocturi, macerate sau plante distilate, dintotdeauna forța și magia naturii au însoțit omenirea.
Cei care trăiesc și astăzi în comuniune cu natura au anumite capacități senzoriale bine dezvoltate. Cu ajutorul naturii ei pot proiecta gânduri în mințile altor oameni, pot prezice viitorul, pot comunica cu diverse spirite, pot traversa dimensiuni.
Desigur că aceste concepte par greu de acceptat și înțeles în zilele noastre. Dar și noi astăzi experimentăm cu ajutorul anumitor medicamente diferite stări de conștiință. Unele de iau durerile ca prin minune. Altele ne induc somnul. Altele vindecă organismul de infecțiile unor viruși sau bacterii microscopice pe care nu le putem vedea cu ochiul liber, dar care, totuși, sunt în stare să răpună un om. Viața ne învață că mintea umană este un spațiu tare ciudat. Mintea este capabilă să poarte jocuri cu noi și tindem să respingem ce nu înțelegem și nu cunoaștem.
Înțelegerea noastră este dată doar de capacitatea noastră de a ne deschide către ceea ce ni se pare că nu am putea vreodată să concepem.
Așa cum o picătură de ulei esențial poartă în ea sute de compuși chimici pe care nu îi vedem cu ochiul liber, dar care, constituiți în acea picătură ne pot alina durerile, febra, ne pot schimba instant starea de spirit, ne pot tămădui de infecții, tot așa și mintea noastră poate fi educată să perceapă ceea ce noi îi arătăm.
Drumul în lumea fascinantă și magică a uleiurilor esențiale reprezintă o adevărată călătorie și provocare. Una pe care numai deschizându-ne către ea o putem înțelege și folosi.
Surse Foto: bathalchemylab.com, floodhealth.com
Întoarcerea la natură este o alegere. Iar dacă ai pornit pe acest drum și vrei să înveți cum poți folosi corect uleiurile esențiale, te aștept cu drag să îmi scrii la: esentialisa@gmail.com.
Excelent! Foarte fain siteul!
Natura ne poate ajuta, intr-adevar. Chiar daca omul asa zis modern si tehnologizat e un pic departat de natura in aceste vremuri, sa nu uitam ca din mijlocul naturii venim si acolo ne regasim si ne simtit cel mai bine poate…
Cam ce uleiuri folosesti si de unde le procuri? Sau le prepari dupa retete proprii?
Multumesc,
Theo
Multumesc, Theo, pentru comentariu si aprecieri. Ma bucur ca iti place ce ai descoperit. Nu prepar eu uleiurile (desi recunosca ca mi-ar place sa fac asta la un moment dat), le cumpar, prepar blenduri cu ele pe care le pot folosi pentru ce am nevoie. Iti pot recomanda niste site-uri daca doresti, de unde imi procur eu. Hai sa vorbim in privat mai multe, daca vrei. Zi frumoasa!